Vizitaţi biserica de lemn din satul Merișani, comuna Băbăiţa

Babaita sat Merisani - brau bisericaDacă aţi ajuns în comuna Băbăiţa, găsiţi-vă timp şi pentru o scurtă vizită la Biserica de lemn din satul Merișani, cu hramul „Sfântul Nicolae”, o biserică care tinde să devină unicat , cunoscut fiind faptul că numărul bisericilor din lemn din secolul al 18-lea este redus în această zonă a ţării. Biserica este datată din anul 1809, însă se consideră ca fiind mult mai veche, aceasta fiind adusă în satul Merişani din satul Vultureştii de Jos, Muscel. Construcţia se remarcă prin simplitate, desăvârşită cu elemente decorative, reliefate în special în ancadramentul ferestrelor şi pridvorul de la intrare.

Istoric

Data construcţiei nu s-a  putut stabili cu precizie niciodată, există doar câteva supoziţii bazate pe mărturii scrise legate de sfinţirea unor preoţi (1790, 1795) care au slujit în această biserică în zona Muscelului, înainte de a fi mutată în locul în care se găseşte şi astăzi.  Singura dovadă palpabilă a vechimii acestei biserici se regăseşte în spatele uşii de la intrare, textul fiind redactat integral, în română cu litere chirilice:„ Anul 7317 luna martie ziua 18, de diaconul Constandin i Vasile, sub înalta cârmuire a preasfințitului mitropolit Dosoftei”. Radu Creţeanu. Prin urmare această inscripţie vine a evidenţia momentul când această biserică a fost refăcută şi nicidecum data de ridicare a acesteia.

Un episod definitoriu din viaţa acestei biserici îl reprezintă mutarea şi reconstrucţia acesteia în satul Merişani, lucru care s-a întâmplat înainte de 1865. Biserica a fost transportată cu căruţele din satul Vultureştii de Jos, zona Muscel cam la 120 KM de Merişani, motivul exact necunoscându-se, ceea ce se ştie însă este că satul Merişani (fost Jarcaleţi, fost Călugăriţa) a reprezentat înainte de 1863 propietatea schitului de călugărițe Nămăeștidrumul dintre schit și moșie traversând satul Vultureștii de Jos.

Un alt eveniment mai puţin fericit din viaţa biericii a fost un incendiu din anul 1888, imediat aceasta fiind restaurată, ca mai apoi în anii 1939-1940 să fie restaurată încă o dată de Comisiunea Monumentelor Istorice.

Caracteristici 

Construcţia este una de dimensiuni reduse, cu o compartimentare clasică: pridvor închis, tindă, naos, respectiv altar. Altarul este poligonal, în cinci laturi, încăperile fiind luminate firav prin ferestrele mici, conservate în forma originală.

Structura de rezistenţă constă în bârne groase de stejar, chertate şi rigidizate la colţuri în coadă de rândunică. Trecerea timpului se poate observa prin intermediul lucrărilor ulterioare de "sigilare" a spaţiilor libere dintre bârne, aceasta fiind acoperite cu şipci de lemn.

Elementul artistic primordial care defineşte această construcţie este reprezentat de motivul funiei, identificat la ferestre, cornişă şi stâlpii de susţinere. 

 

GALERIE FOTO:

 

Pin It

Comentariile sunt inchise.